| |
 |
|
 |
| |
Scurt istoric
Fondatorul osteopatiei a fost medicul Andrew Taylor Still (1828-1917.). El a
observat faptul că un dezechilibru în biomecanica musculo-scheletală
influenţează, prin intermediul sistemului nervos şi circulator, funcţiile
organelor interne. Prin eliberarea blocajelor articulare există astfel
posibilitatea ca pe lângă afecţiunile locale să fie ameliorate şi perturbările
funcţionale din alte zone ale corpului.
Pornind de la aceste premize Still a elaborat o metodă pentru a reda corpului
mobilitatea sa fiziologică - osteopatia. Pe aceste baze se dezvoltă mai târziu
şi alte tehnici cum ar fi de exemplu chiropractica.
|
A.T.Still
|
W.G.Sutherland
|
Unul din elevii lui Still,William Garner Sutherland (1873-1954) dezvoltă şi
integrează apoi conceptul cranial în osteopatie. El a fost primul care a sesizat
Mecanismul Respirator Primar – o mişcare pulsatilă, de sine stătătoare
neinfluenţată de respiraţie sau ritm cardiac.
Palparea şi tratamentul organelor interne au fost publicate pentru prima dată în
operele medicilor Glennard şi Stapfer la sfârşitul secolului XIX.
La începutul secolului XX Martin LittleJohn aduce osteopatia în Marea Britanie
unde în anul 1917 apare prima şcoală europeană de osteopatie. De aici, după cel
de-al doilea război mondial metoda se răspândeşte în restul Europei
|
|
De la începutul anilor 1980, osteopatia cunoaşte o nouă completare a domeniului
visceral, unde, osteopaţi ca Jean-Pierre Barral si Jaques Weinschenck
perfecţionează tehnicile pe palpare si tratament ale organelor interne.
|
|
|
 |
|
 |
| |
|
|
|
|
